Philosophy

Daca mi s-ar cere să aleg între spiritualitate și psihologie, răspunsul meu ar fi: imposibil, procesul de transformare a omului în OM, autentic și profund, se realizează numai prin împletirea celor două.

Spiritualitatea presupune o percepție metafizică a unei inteligențe infinite, omnisciente și omnipotente, pe care unii o numesc Dumnezeu, alții Alah, alții Absolut, etc și pe care eu am ales să o numesc Univers,  Conștiință Universală sau Divinitate. Spiritualitatea ne ajută să accesăm dimensiuni superioare dimensiunii lumii materiale în care trăim, un plan de existenţă infinit și implicit răspunsuri și resurse infinite.

Psihologia ne ajută să ne reconectăm cu noi, să sondăm în adâncurile subconștientului nostru, să dezvelim strat cu strat, să ”descoperim” răni și să le vindecăm, să identificăm tipare care ne sabotează sau ne ”manipulează” din umbră ca pe niște marionete și să le destructurăm, să scoatem la lumină monștrii ascunși în cele mai neaccesate cotloane ale minții noastre, să-i privim cu curaj, să le identificăm originile și să-i sublimăm …

Este limitativ să alegem una dintre cele două. 

Dacă alegem spiritualitatea, riscăm ca blocajele noastre psihologice sau tiparele inconștiente să ne obtureze capacitatea de a ne deschide în mod autentic și complet înțelegerii și experiențelor spirituale. Rănile din copilărie – abandonul, rușinea, trădarea, nedreptatea, respingerea – pot să ne dezvolte credința că Divinitatea ar fi trebuit să nu permită abuzuri generatoare de asfel de traume și dacă a permis, noi cum am putea să ne deschidem către o astfel de Divinitate … Autoritățile formale din copilăria noastră – părinți, educatori, figuri bisericești – care ne-au dezamăgit, sau abuzat, pot face dificilă acordarea încrederii învățătorilor spirituali sau chiar Divinității.

Dacă alegem psihologia, ratăm beneficiile tehnicilor spirituale care ne pot conduce la accesarea Conștiinței Universale însăși. Ne limităm căutarea și găsirea de răspunsuri și resurse doar la conținutul psihicului nostru, doar la experiențele noastre personale și la cele primite pe cale transgenerațională.

Spiritualitatea abordează câmpul Conștiinței Universale care cuprinde toată creația și din care apar toate manifestările.

Psihologia abordează conținutul conștiinței individuale. Ne ajută să înțelegem influențele familiale (inclusiv strămoșești), ale mediului în care ne-am format, asupra structurii noastre egotice sau personalității. Ea urmărește tiparele, credințele și convingerile care sunt adânc ascunse în subconștient și care, deși au fost fixate cu atât de multă vreme în urmă încât nu ni le mai amintim, continuă să ne conducă viețile.

Spiritualitatea ne ajută să ne conectăm la Conștiința Universală. Ne permite să accesăm ceva infinit mai mare decât povestea noastră personală, să ne deschidem către adevărul universal. 

Psihologia tratează persoana. Ne ajută să înțelegem poveștile personale care trăiesc în noi și se repetă – inconștient – în tipare limitatoare și adeseori distructive. Ne ajută să identificăm mecanismele de apărare inconștiente, formate în copilărie, care ne-au ajutat să supraviețuim psiho-emoțional în acea perioadă, în mediul nostru, dar care acum ne sabotează sau nu ne permit deschiderea către potențialul nostru nelimitat.

Prin unirea spiritualității cu psihologia, la care eu consider că e important să adăugăm și ingredientul ”contemporaneitate”, obținem psiho-spiritualitatea contemporană, care onorează și îmbrățișează toate aspectele conștiinței umane și care schimbă perspectiva de la ”a repara” ceva ce este ”defect” la un proces de descoperire – destructurare – restructurare și integrare continuă.